Mircea Dinescu despre Port Cetate

Portul Cultural Cetate s-a născut pe ruina fostului port agricol, apărut pe la 1880, pe vremea cînd grîul nu putea creşte, ca astăzi, pe asfalt şi cînd croissantul vienez se făcea chiar cu făina adusă cu vapoarele cu zbaturi din Cetate. În 1945, portul a fost închis şi transformat în pichet de grăniceri, aventura bobului de grîu luînd o întorsǎturǎ neaşteptatǎ, în direcţia Moscovei.Cei aproape o mie de negustori de cereale înregistraţi în acest port în 1900, printre care foarte mulţi greci şi evrei, au emigrat atunci sau au înfundat, mai tîrziu, alǎturi de negustorii români, puşcǎriile comuniste. După revoluţia din ’89, clădirea comandamentului portului, construită de meşteri italieni, a fost devalizată de localnici şi redusă la stadiul de adăpost pentru doisprezece purcei şi două vaci. Aşa am descoperit-o eu, fără uşi, fără ferestre şi fără acoperiş, cu aerul părăginit de boieroaică de viţă veche, strigînd parcă, aidoma unei soţii de domnitor român violată de başibuzucii lui Sinan Paşa, „Ruşinatu-m-au păgînii!”. În 1997 am reuşit să cumpăr şi să transform ruina într-o casă de creaţie. În loc de grîu am încercat să umplem hambarele cu sculptori, scriitori, pictori şi muzicieni, iar pentru că guvernul României lansase pe piaţă brandul Dracula Parc, de dragul polemicii am iniţiat şi noi, pe malul Dunării, un Înger Parc, pornind de la premiza că România n-a fost doar sediul dracului, ci o fi fost bîntuită şi de îngeri, măcar pe la margini. În localitatea Cetate, vecină cu Bulgaria şi la doar cîţiva kilometri de graniţa sârbească, se spune că cocoşii cîntă în trei limbi – sârbă, bulgară şi română. Aşa că ideea unui port cultural multinaţional s-a potrivit ca o mănuşă. Cuptoarele pentru ars ceramica sînt concurate de cuptoarele în care se frig berbecii de la ferma poetului căzut în doaga agriculturii, iar tiradele aprinse ale autorilor străini invitaţi la colocvii sînt stinse cu vinuri nobile din producţia proprie. Păstrînd proporţiile, după negustorul de sclavi Rimbaud, negustorul de vin Dinescu pare un dulce copil. Aşa că nu vă sfiiţi şi călcaţi-i pragul casei. Vă asigur că la toate evenimentele şi întîmplările artistice de la Cetate vor participa, cum au participat şi pînă acum, pădurile din jur, Dunărea, vrăbiile şi ciorile – mari amatoare de cultură.

Un vechi port cerealier abandonat, care a fost restaurat şi transformat în port cultural prin activităţile Fundaţiei pentru Poezie ‘Mircea Dinescu’. Din 2007, după renovarea tuturor clǎdirilor vechi ale portului şi dupǎ construirea unei bucǎtǎrii moderne şi a unui mini-hotel, locul a devenit accesibil şi pentru turism. La pontonul instalat tot în 2007 pot acosta ambarcaţiuni individuale şi vase de croazieră.Mai multe
Organizeazǎ şi gǎzduieşte tabere de ceramică, expoziții de fotografie, pictură și sculptură, programe de rezidență pentru scriitori și artiști plastici, seminarii de traduceri și schimburi culturale, concerte, spectacole de teatru, precum şi evenimente anuale precum workshop-ul de muzică de cameră SoNoRo Interferențe și festivalul de artă culinară și cinematografică Divan Film Festival. Mai multe
La Port Cetate folosim doar ingrediente locale, naturale, de sezon. Reţetele lui Mircea Dinescu sunt inspirate de bucǎtǎria boiereascǎ de secol 19, dar şi de bunicul grǎdinar lângǎ care şi-a petrecut copilǎria. Vinurile sunt produse la crama Galicea Mare, din struguri proveniţi din cele două vii de la Galicea şi Cetate.Mai multe
Situat la 3 km de sat şi înconjurat de pǎduri, Portul Cetate este un loc ideal pentru organizarea de conferinţe, cursuri, workshop-uri, teambuilding-uri, precum şi petreceri private sau scurte vacanţe cu prietenii sau familia. Având la dispoziţie 18 camere cu baie proprie şi 3 apartamente, Portul poate acomoda grupuri de aproximativ 40 de persoane. Mai multe

Cele mai recente evenimente in Cetate

Gandul Zilei

Daţi-mi mie pe mînă un ziar de provincie
şi-o baracă de scînduri cu o firmă soioasă
şi-n trei zile oraşele vor duhni a vanilie
şi a porturi deschise
Mircea Dinescu (Ei?! - 1983)