Andrew Jackson, al saptelea presedinte al Statelor Unite, a servit intre 1829 si 1837 si a lasat o amprenta semnificativa in istoria americana.
Presedintia sa a fost marcata atat de realizari notabile, cat si de politici controversate, facandu-l o figura polarizanta in politica americana.
Conducerea lui Jackson a inclus victorii pe campul de lupta, transformarea peisajului politic si implementarea unor politici controversate, cum ar fi indepartarea indienilor si sistemul de prada.
Aceasta scurta introducere pune terenul pentru o examinare mai atenta a presedintiei sale si a impactului acesteia asupra Statelor Unite.
Realizarile lui Andrew Jackson
1. Victoria in batalia de la New Orleans (1815)
Batalia de la New Orleans a avut loc in timpul razboiului din 1812 si a fost un angajament militar major intre Statele Unite si Imperiul Britanic.
Andrew Jackson, un general de militie din Tennessee, a condus fortele americane in apararea orasului New Orleans de o invazie britanica.
Batalia, purtata la 8 ianuarie 1815, s-a soldat cu o victorie rasunatoare a americanilor, cu peste 2.000 de victime britanice, in comparatie cu doar o mana de partea americana.
Aceasta victorie a fost o crestere semnificativa a moralului Statelor Unite, chiar daca a avut loc dupa semnarea Tratatului de la Gent, punand efectiv capat razboiului. A facut din Jackson un erou national si l-a propulsat in lumina reflectoarelor nationale.
2. Extinderea votului
Andrew Jackson este cunoscut pentru eforturile sale de a extinde votul, in special pentru barbatii albi, in timpul presedintiei sale.
El credea ca omul de rand ar trebui sa aiba o voce mai mare in procesul politic si a pledat pentru eliminarea cerintelor de proprietate pentru vot in multe state.
Forta lui Jackson pentru un vot mai larg a ajutat la cresterea numarului de alegatori eligibili, facand sistemul politic mai incluziv si mai receptiv la vointa oamenilor.
3. Politica indiana de indepartare (Trail of Tears)
Unul dintre cele mai controversate aspecte ale presedintiei lui Jackson a fost politica administratiei sale de indepartare a indienilor.
In 1830, Jackson a semnat Actul de indepartare a indienilor, care a autorizat indepartarea fortata a triburilor de nativi americani de pe pamanturile lor ancestrale din sud-estul Statelor Unite catre pamanturile aflate la vest de raul Mississippi.
Aceasta politica a dus la marsurile fortate tragice si devastatoare ale triburilor Cherokee, Chickasaw, Choctaw, Creek si Seminole catre ceea ce este acum Oklahoma. Calatoria a devenit cunoscuta drept „Drumul lacrimilor” din cauza suferintei imense si a pierderii de vieti in randul nativilor americani in timpul relocarii lor fortate.
Politica lui Jackson de indepartare a indienilor este criticata pe scara larga pentru tratamentul dur asupra popoarelor indigene si consecintele sale devastatoare, inclusiv pierderea a mii de vieti.
4. Gestionarea crizei anularii
In timpul presedintiei lui Jackson, a aparut o criza politica semnificativa cunoscuta sub numele de Criza Anularii, centrata in primul rand pe tarifele impuse de guvernul federal.
Carolina de Sud, condusa de personalitati precum John C. Calhoun, credea ca aceste tarife au impovarat in mod nedrept economia statului lor si a afirmat dreptul de a anula sau ignora legile federale pe care le considerau neconstitutionale.
Jackson s-a opus cu fermitate anularii si a crezut ca aceasta ameninta unitatea Statelor Unite. El a emis Proclamatia de anulare in 1832, afirmand cu fermitate suprematia dreptului federal si pastrarea Uniunii.
Pentru a-si consolida si mai mult pozitia, Jackson a obtinut Legea privind forta de la Congres, care a autorizat utilizarea fortei militare pentru a aplica legile federale in Carolina de Sud, daca era necesar.
In cele din urma, criza a fost rezolvata printr-un tarif de compromis in 1833, iar Carolina de Sud si-a retras ordonantele de anulare. Pozitia hotarata a lui Jackson in aceasta problema a ajutat la mentinerea Uniunii, dar a lasat si o mostenire de tensiuni intre guvernul federal si sustinatorii drepturilor statelor.
5. Introducerea Sistemului Spoils
Andrew Jackson este adesea asociat cu introducerea sistemului de prada in politica americana.
Sistemul de prada, cunoscut si sub denumirea de patronaj, presupunea acordarea de functii guvernamentale si numiri bazate pe loialitate si sprijin politic mai degraba decat pe calificari.
Jackson credea in democratizarea guvernului si in oferirea cetatenilor obisnuiti de oportunitati in serviciul public. Drept urmare, el a inlaturat multi functionari federali care fusesera numiti de administratiile anterioare si i-a inlocuit cu propriii sai sustinatori.
In timp ce sistemul de prada a sporit participarea politica si a recompensat membrii loiali de partid, a condus, de asemenea, la acuzatii de coruptie si de persoane necalificate care detin functii importante in guvern.
6. Dulapul de bucatarie
Presedintia lui Jackson a introdus conceptul de „Cabinet de bucatarie”, un grup informal de consilieri care au avut o influenta semnificativa asupra luarii deciziilor sale.
Acest grup, care includea prieteni si sustinatori de incredere, a functionat in afara structurii oficiale a cabinetului si a jucat un rol crucial in modelarea politicilor si raspunsurilor lui Jackson la diferite probleme.
Membri de seama ai cabinetului de bucatarie au inclus, printre altii, Martin Van Buren, Francis Preston Blair si Amos Kendall.
In timp ce cabinetul de bucatarie i-a oferit lui Jackson un cerc apropiat de confidenti, a ridicat, de asemenea, ingrijorari cu privire la transparenta si influenta consilierilor nealesi din ramura executiva.
7. Achitarea datoriei nationale
Una dintre realizarile notabile ale presedintiei lui Andrew Jackson a fost eliminarea completa a datoriei nationale. Cand Jackson a preluat mandatul in 1829, Statele Unite mai aveau o datorie nationala substantiala ramasa de la administratiile anterioare.
Jackson era hotarat sa reduca si in cele din urma sa elimine aceasta datorie. A folosit excedentele bugetare generate in primul rand din vanzarea terenurilor publice pentru achitarea datoriilor.
Cand Jackson si-a parasit mandatul in 1837, datoria nationala a fost redusa la zero, facand-o singura data in istoria SUA in care tara nu a avut datorii. Aceasta realizare este adesea vazuta ca un simbol al responsabilitatii fiscale in timpul presedintiei sale.
8. Infiintarea Partidului Democrat
Presedintia lui Andrew Jackson a jucat un rol esential in formarea Partidului Democrat ca forta politica majora in Statele Unite.
Coalitia politica a lui Jackson, denumita adesea Partidul Democrat-Republican sau pur si simplu Partidul Democrat, a sustinut interesele omului de rand si s-a opus a ceea ce ei considerau elite inradacinate.
Sub conducerea lui Jackson, acest partid a evoluat intr-o forta politica mai organizata si mai coerenta, pregatind scena pentru viitorii lideri si politici democrati.
9. Razboiul bancar
Razboiul bancar se refera la conflictul politic dintre presedintele Jackson si a doua banca a Statelor Unite, o banca nationala infiintata de Congres.
Jackson s-a opus bancii, considerand-o un instrument al elitei bogate si o amenintare la adresa intereselor oamenilor de rand. In 1832, a refuzat reinnoirea bancii.
Jackson a ordonat apoi retragerea depozitelor federale de la banca si le-a plasat in banci de stat (cunoscute sub numele de „banci pentru animale de companie”), subminand efectiv puterea institutiei.
Aceasta miscare a avut consecinte economice si politice de anvergura si este vazuta ca un moment cheie in istoria politicii financiare americane. In cele din urma, banca a incetat sa mai existe cand statutul sau a expirat in 1836.
10. Consolidarea Presedintiei
Presedintia lui Andrew Jackson este adesea citata ca o perioada in care puterea si influenta presedintiei in sine au fost intarite.
Jackson si-a afirmat autoritatea puterii executive in mai multe moduri, inclusiv in utilizarea energica a puterii de veto (a folosit vetoul de mai multe ori decat toti predecesorii sai la un loc).
Stilul sau puternic de conducere si dorinta de a se confrunta cu Congresul pe probleme importante au creat precedente pentru viitorii presedinti, contribuind la dezvoltarea „presedintiei imperiale”.
