Cât de ironic este să percep că bati din nou la această ușă, aceeași pe care acum câteva luni ai bătut în fața mea odată ce ai plecat cu un zâmbet de la ureche la ureche care exprima fericirea. Îmi amintesc foarte bine cum ai repetat de multe ori că nu ai intenționat să te întorci, că cu ea vei obține totul și multe altele și că ea va reuși perfect să-mi cucerească poziția.
Nu te-au interesat lamentațiile mele pentru că observând asta tocmai acum s-a vărsat prostește. Nu-ți pasă cât de mult te-am rugat să nu pleci, că depășim ceea ce s-a întâmplat, că din partea mea ar fi posibil să ne suprimăm totul din mintea noastră. Ce nevinovăție! Cât de mult putem face pentru o persoană care nu merită.
Nu te-a afectat să fii martor atât de rău și distrus. Nici măcar acele cuvinte de afecțiune pe care abia reușește să le exprime. Urechile tale nu m-au ascultat, ochii tăi nu m-au mai contemplat. Ți-ai adunat obiectele și cu o viziune triumfătoare ai plecat. Renunțând la toate iluziile și obiectivele noastre. Lăsându-mă în melancolie.
Au fost zile în izolare, fără să vrea să perceapă nimic și pe nimeni. Au fost zile de zdrobire și descurajare, întrebându-mă de fiecare dată când am greșit. Erau zile în care mă părăsești, te închipuiam, tânjeam după tine și cerșeam dragostea, iubirea aparentă, cea la care doar tu poți renunța.
O izolare cu iluzia nebună a întoarcerii tale, în care îmi spuneai că totul va reveni la cum era înainte, că te-aș absolvi, că ești derutat. Și așa au trecut zilele fără să știi despre tine, nu ai ajuns să cunoști toate lacrimile pe care le-am vărsat și dacă o arăt astăzi nu e ca să te mărească, e ca să fii conștient că în ciuda a tot ceea ce sunt în stare a depasi.
Nu știi cât de greu a fost pentru mine. Evita sa te suni, contempla fotografiile si nu ofta. Nu te investiga!, nu te mai gandi la tine. Să nu cad din nou când am călătorit prin acele locuri pe care le-am frecventat cu tine. Părând să nu apreciez nimic când prietenii noștri m-au întrebat despre tine. Ține-mă de inima ca să nu sufăr știind că ești cu altcineva care nu am fost eu.
Totuși, ceea ce nu te ucide te face mai puternic și mai încrezător.
Deci ingratitudinea ta nu m-a executat. Doar m-am doborât și am locuit acolo multe zile, în acel loc din care dintr-un motiv sau altul nu am vrut să reapar. Dar toți avem un fond și asta avea să se întâmple la un moment dat. A început să-mi fie dor de doamna care eram. Ei bine, exact când m-am prăbușit, m-am ridicat. Cu mare putere, cu mai multa speranta si mai multa siguranta. Reflectând că tot ceea ce se întâmplă are un motiv. Să înțelegi că nu mai ești lângă mine este pentru că nu ai înțeles cum e să fii cu atâtea femei, atâtea femei pe care nu ai înțeles niciodată să fii la înălțimea ei, de aceea era mai bine să minți și să pleci. .
La un moment dat ai încercat să te justifici, poate ca să nu fii ca un complet ticălos, infirmând prostii, în care în mine reverbera vina. Ce obrăznicie!
Ar fi trebuit să-ți asumi efectele acțiunilor tale măcar o dată în viață, precum și să-ți ajustezi pantalonii și să recunoști că ești foarte nesigur, o ființă atât de ignorantă încât nu știi ce vrei, încât nu analizezi ce faci, pe langa asta nu o apreciaza pe femeia pe care o are langa el.
Și totuși m-am rugat și mai mult, nu puteam să rămâi. Mica mea iubire de sine a implorat chiar să mă facă să-mi pierd integritatea, până când circumstanțele m-au consumat.
M-ai părăsit ca toamna, dar m-am întors ca primăvara. Am invatat sa ma iubesc si sa ma apreciez si sa nu mai cred in cuvintele nimanui. Am reușit să mă simt mai sigur pe mine și stima de sine mi se reformează. Nu mai există un trecut, nici umbre, nici tulburări, nici resentimente, nimic care să mă chinuie, care să mă tempereze, nimic care să mă dezguste.
Momentan am doar o dorinta imensa sa incep sa iubesc si sa ma daruiesc din nou
Deodată apari și îmi spui despre tine, că nu ai fost fericit, că nu ai reușit să mă lași deoparte și că te-ai gândit să mă recâștigi. Ce altceva ai nevoie să-ți spun că nu știi? Ai plecat afirmând că nu te vei întoarce. Te-am imaginat și spre uimirea mea astăzi ești aici. Ei bine, deja e prea târziu!, și deși locul pe care l-ai plecat este încă neocupat, este inadmisibil să-l poți recuceri, și asta pentru că nu te mai iubesc. Prin urmare, nu meriți pe cineva ca mine lângă tine. O femeie care te iubeste cu adevarat si te onoreaza, care te apreciaza, care vrea sa fie alaturi de tine in boala si in sanatate. Chiar nu o meriți!
Și nu merit un bărbat care înșală, rănește și pleacă. O ființă incompetentă care face înconjurul lumii distrugând inimi. Deja previne acuzarea unei alte persoane. Ea a fost doar o trambulină, o tentație, pentru relația noastră, totuși, tu ai eșuat.
Tu ai fost cel care a vrut să se comporte ca un herghelie, să fie unul dintre acei bărbați care nu înțeleg să păstreze aceeași femeie și să meargă pe străzi în căutarea ceea ce au deja acasă. Tu ai fost cel care ai luat decizia de a înlocui ceea ce am construit pentru o perioadă de distracție. Așa că nu vă prezentați aici cu scuzele acelea prostii, acceptă-ți toate greșelile! o dată în viață
Știu doar să-ți spun că nu simt ură pentru tine, cu atât mai puțin dragoste
În acest moment am depășit orice suferință. Dacă te iert deja? Ei bine, am făcut-o pentru mine și nu pentru tine, din moment ce știu că după tine va veni o persoană mai bună și vreau să fiu liniștită, vreau să mă dau din nou pe deplin, având în vedere că primul lucru este iubirea de sine și apoi de ceilalți. În prezent, cu toată sinceritatea îți exprim că nu mai ești în gândurile mele și cu atât mai puțin în sufletul meu. Și îți mulțumesc sincer pentru acea infidelitate, pentru că mai mult decât să mă rănești, m-ai ajutat să progresez, m-ai ajutat să mă apreciez și să înțeleg ce nu trebuie făcut într-o relație.
De azi perspectivele mele sunt mai mari, de azi imi tin ochii larg deschisi si inima strans inchisa, pentru ca stiu ca persoana care reuseste sa intre in ea merita sa ramana. Acum poți să te întorci de unde ai venit. După cum se spune acolo, cel care râde ultimul râde cel mai bine, iar acum cel care scâncește și suspină nu ar trebui să fiu eu. Unde este acel mic râs al victoriei?Ce păcat este să știi că cei care râd fac, plâng plătesc, dar până la urmă sunt roadele acțiunilor tale.
