Avem nevoie de un partener pentru a trăi? Suntem oamenii făcuți să mergem pe calea vieții doi câte doi?

Adevărul este că, după o anumită vârstă, dacă suntem fără iubit sau iubită, mediul nostru începe să ne întrebe insistent „mai ești singur (sau singur)?”, de parcă a fi singur ar fi un lucru rău.

A avea un partener este foarte bine, este cea mai comună formă de relație în afara familiei, prieteniei și muncii, ceea ce nu spune prea multe. Petreci momente grozave în cuplu și este o experiență care umple sute de cărți, dar este obligatoriu să ai un partener?

Una este să-l dorești și să nu-l primești, dar cu totul altceva este să nu-l ai la alegere, din plictiseală sau… de ce nu.

În acest moment vom vedea 9 motive și jumătate pentru care a fi fără partener este o opțiune care poate fi foarte recomandată:

1- Timpul: este motivul fundamental și cel care pune bazele tuturor celorlalte. Dacă locuiești singur, nu trebuie să petreci timp cu partenerul tău și poți petrece acel timp cu o persoană pe care o iubești foarte mult, tu însuți (sau pe tine însuți). Nu este acest motiv suficient?

2- Independenta: cu acel timp despre care am vorbit inainte putem face ce vrem, pentru ca nu doar ca o avem, ci ca nu avem obligatia sa explicam nimanui comportamentul nostru. Dacă vrem să ne plimbăm prin casă cu un costum de zână, cine ne va opri? Cel mai bun simbol al acestei independențe este telecomanda televizorului. Nimeni nu va schimba canalul pentru noi. Poate că exagerez puțin, dar asta o putem numi și „libertate”.

3- Intimitate: există o intimitate mai mare decât a fi singur cu sine? Neavând un partener, vei avea mai multe momente pentru acea intimitate, acea introspecție. Vei putea gândi fără să te întrerupă cineva, îți vei putea scrie jurnalul fără a fi nevoie să-l ascunzi de privirile indiscrete…
4- Cunoașterea de sine: a nu avea partener nu înseamnă a fi singur, să nu confundăm nici termenii. Poti avea relatii sporadice, prieteni, oameni care vin si pleaca, dar chiar si asa, timpul pe care nu il dedicam cuplului si pe care il petrecem pentru noi insine ne ajuta sa reflectam la felul in care suntem. Intimitatea punctului anterior ne oferă posibilitatea de a ne cunoaște puțin mai bine, ce ne place, ce urâm, ce căutăm…

5- Învățare: a trăi singuri fără sprijinul (sau neplăcerea, în funcție de cum vrei să o vezi) de la un partener ne obligă să învățăm și singuri. Poți trăi fiecare experiență sută la sută din propria ta perspectivă, să o analizezi și să tragi concluzii, fără a o delega acelei presupuse jumătăți mai bune. Vei greși singur și vei scoate castanele singur din foc, ceea ce te va face mai puternic.

6- Încredere: pentru toate cele de mai sus, a trăi fără partener este o oportunitate de a învăța să avem încredere în noi înșine. Dobândirea încrederii în sine generează și stima de sine.

7- Spațiul: a nu împărți spațiul cu nimeni ne face pe toți mai mari. Putem dormi în fiecare zi pe o parte a patului, să mergem la restaurantul pe care îl dorim fără a fi nevoie să ajungem la o înțelegere, să mergem pe orice stradă. Spațiul ne aparține.
8- Fericire: da, nu am greșit. Nu înseamnă că viața de cuplu este o sursă de nefericire, dar căutarea fericirii este o chestiune personală pe care nu ar trebui să o purtăm pe umerii altei persoane. Trăind singuri vom învăța să fim fericiți singuri.

9- Familia: pare o contradicție, dar nu este. A nu avea alt partener îți permite să petreci mai mult timp cu familia ta, cu frații tăi, cu părinții tăi, cu verii tăi… Și vei alunga cuvinte precum „socrii” din vocabular. Și încă o jumătate de motiv: pentru că nu avem nevoie de altă jumătate, ne naștem și murim singuri. Cel al jumătății mai bune este un mit inventat. Suntem o portocală, nu jumătate.

Sursa: http://psicoasistencia.com/9-razones-y-media-para-vivir-sin-pareja/