A afla care este sensul vieții este o sarcină herculeană: cei mai mari gânditori din istorie au dezbătut-o de milenii și nu au ajuns la o concluzie clară. Sau da, dar în opinii foarte diferite care arată clar că nu există un consens cu privire la sensul vieții.

Pentru a găsi posibile răspunsuri la sensul vieții, trebuie mai întâi să ne punem câteva întrebări. Acesta este un ghid modest despre sensul vieții.

  • Câteva răspunsuri în cinema: Cele mai bune 12 filme care arată sensul vieții.

Care este intelesul vietii?

Ceea ce diferențiază ființele umane de animale este capacitatea lor de a gândi, din care provine angoasa existențială de a găsi răspunsuri la întrebări cruciale . Și întrebarea prin excelență pe care încercăm să o rezolvăm de secole este: care este sensul vieții?

Răspunsul poate fi dat de întrebările pe care le punem cu privire la această problemă și, în orice caz, a ne întreba despre existență este un prim pas spre rezolvarea enigmei.

1. De unde venim? Ultimul

În vremurile noastre actuale, chestionarea trecutului a devenit învechită: postmodernitatea ne-a condamnat la dictatura prezentului și efemerității. Dar pentru o lungă perioadă de timp, una dintre modalitățile de a găsi sens în viață a fost prin analizarea și metabolizarea trecutului nostru .

Oamenii și animalele au ceva în comun: ambele evoluează. Dar, conform darwinismului, animalele evoluează pentru supraviețuirea lor, în timp ce omul evoluează pentru a progresa .

Și așa, dacă ne uităm înapoi, vedem că istoria umanității este o progresie a unor etape de dezvoltare socială și tehnologică care, utopică, ar trebui să conducă la un progres neîntrerupt.În măsura în care ne întrebăm de unde venim și de ce. am evoluat , ca specie, într-un anumit fel, vom putea găsi răspunsul la sensul vieții.

2. Unde mergem? Viitorul

Deși, de fapt, întrebarea despre sensul vieții este de obicei întotdeauna o proiecție mentală către viitor: unde mergem, unde vrem să mergem.

În acest sens, întrebarea devine un exercițiu de optimism pentru că își schimbă sensul: nu ne mai întrebăm care este sensul vieții, ci ce sens vrem să dăm vieții noastre. Viitorul este o oportunitate de a ne construi proiectul vital.

Aici, așadar, întrebarea nu mai are un ton pasiv ci un sens activ care ne dă responsabilitate ca constructori ai drumului nostru. Răspunsul nu mai este ceva predefinit și umple spațiul opționalității.

3. Care sunt preferințele tale? Prezentul

În final, întrebarea despre care este sensul vieții și ce sens vrem să-i dăm este rezumată într-o chestiune de potențialități și preferințe. De aceea, cei mai optimişti consideră că, chiar dacă viaţa nu ar avea sens , îi putem da.

Cum? Analizându-ne potențialul, organizându-ne preferințele și folosind capacitatea noastră de a ne construi proiectul vital. În funcție de preferințele noastre, de potențialitățile noastre și de alte condiții, vom opta pentru un răspuns mai optimist sau pesimist, individual sau colectiv, ambițios sau conservator.

  • Mai multe întrebări despre viață: 24 de întrebări existențiale (profunde sau stupide) la care să te gândești.

5 posibile răspunsuri la sensul vieții

Din toate aceste reflecții și condițiile în care trăim, vom trage concluzii foarte diferite care oferă mai multe răspunsuri posibile la sensul vieții. Acestea sunt câteva dintre ele.

1. Răspuns pesimist la sensul vieții

Ea a predominat de multe secole și este foarte condiționată de mentalitatea forjată prin credințele religioase . De fapt, este încă o idee răspândită în societățile noastre să credem că această viață nu este cea mai importantă.

Creștinismul a extins ideea vieții pământești ca vale a lacrimilor , concept preluat de alte concepții religioase sau filozofice care tind spre fatalism și pesimism. Conform acestei perspective, sensul vieții este de a o păcăli pe cât posibil încercând să depășească durerea și suferința, care sunt inerente omului.

Mulți oameni, când se întreabă despre sensul vieții, nu văd niciun sens în ea, deoarece își concentrează relevanța asupra morții și a vieții de apoi . Cu toate acestea, această idee a fost depășită în favoarea unor interpretări mai vitale și mai optimiste.

1.1 Perspectivă religioasă

Sensul vieții se schimbă chiar și în funcție de religia la care ne referim, dar există câteva puncte de legătură între toate .

Conform concepției religioase, ceea ce se întâmplă pe Pământ, și deci și în ființe umane, răspunde voinței divine: individul este un actor pasiv . În plus, moartea este cea care dă sens vieții.

De aici acea perspectivă taciturnă și pesimistă. Pentru tradiții precum iudaismul sau creștinismul, sensul vieții este de a trăi în conformitate cu poruncile divine, printre care   dragostea de aproapele ocupă o poziție specială .

1.2 Nihilism

Varianta filosofică seculară a acestui pesimism vital este nihilismul, tendință care neagă existența tuturor lucrurilor și posibilitatea de a ajunge la cunoaștere. Din moment ce nimic nu există, nu contează ce facem: aceasta a fost o justificare pentru comiterea crimei și răspândirea răului în secolul XX.

Cel care a popularizat cel mai mult acest aspect filozofic a fost Nietzsche, care a comparat creștinismul cu nihilismul în măsura în care a propus o suprimare a mortalității și a suferinței. Dar pentru Nietzsche nihilismul a pornit tocmai de la moartea lui Dumnezeu ca depășire a supunerii individului la o falsă siguranță.

Din moment ce nimic nu există, nici ideea lui Dumnezeu: nihilismul modern lasă individul singur în fața unei lumi crude în care nu există mai mult sens pentru viață decât faptul că nu are sens. De aceea moralitatea nu există.

2. Răspuns optimist la sensul vieții

În viață există suferință și durere, da, dar omul are capacitatea de a le depăși prin promovarea altor emoții pozitive care reușesc să depășească descurajarea. Potrivit acestei teorii, sensul vieții este să-i dea sens: durerea este opțională.

2.1 Perspectivă ezoterică

Ea coincide cu unele concepții despre religiile orientale în a considera că sensul vieții este a-l umple de sens printr-o cale către perfecțiune. Este o filozofie individualistă care invită individul să-și perfecționeze lumea interioară pentru a ajunge la un nivel superior (numiți-o Nirvana…).

Din această perspectivă, sensul vieții este, de exemplu, să faci cât mai puțin rău și să încerci să faci bine (filozofia karmei) sau să trăiești în legătură cu natura (religiile animiste) prin meditație și diverse ritualuri (religii de tip budist) . 

Rezultatul acestui mod de a privi viața este un stil de viață ascetic și pașnic. Scopul final este de a conecta individul cu divinitățile și cosmosul.   Fericirea, în acest caz, nu se află în material, ci în individ.

2.2 Umanism sau răspuns colectivist

Un alt mod de a înțelege sensul vieții este prin acțiunea colectivă pentru a realiza o lume mai bună. Potrivit acestei concepții, individul nu este nimic dacă nu își dedică viața pentru a face viața celorlalți și a lumii din jurul nostru mai bună.

Acest umanism pleacă de obicei de la ideea că nu există Dumnezeu sau vreo forță superioară și că, prin urmare, responsabilitatea îmbunătățirii lumii revine exclusiv bărbaților și femeilor care, organizându-se și lucrând împreună , dobândesc o putere de mari dimensiuni.

Solidaritatea, altruismul și comunitatea sunt câteva aspecte ale acelui umanism care este caracteristic epocii contemporane. Conform acestui mod de a procesa existența,   viața mea nu are sens dacă nu o dedic altora . Fericirea constă în a renunța la propria avere sau chiar la propria fericire pentru un bine comun.

2.3 Carpe diem sau răspuns individualist

Am putea spune, fără teamă de a greși, că face parte din paradigma culturală și socială a zilelor noastre și, prin urmare, aceasta este cea mai atractivă opțiune pentru generația noastră.

Mulți cred astăzi că singurul lucru care dă sens vieții este să o trăiești într-un mod radical , strângând fiecare clipă. Acest lucru duce la un mod inevitabil egoist de a trăi viața, deoarece se transmite ideea că singurul lucru care îl poate face pe om fericit este să experimenteze plăcerea și să caute fericirea de moment și individuală.

Acest hedonism duce la evitarea oricărui sentiment sau gând negativ, alungând durerea și moartea de la o zi la alta. Această concepție îl are drept steag pe Carpe Diem , care insistă asupra efemerității vieții și, prin negarea existenței unei vieți dincolo de moarte, provoacă individul să trăiască la limită.

Fericirea, în această concepție, este în material, în plăceri și în tangibil.

  • Puteți citi și: Explicație ușoară a ce este mitul peșterii lui Platon și ce înseamnă acesta.