In noua sa carte, Stephanie Cacioppo, se adanceste in romantism, pierderi si conexiuni umane, in timp ce scrie despre povestea ei de dragoste cu sotul ei.
Ne putem descurca fara iubire? Timp de multi ani, neurologul Stephanie Ortigue a crezut ca raspunsul a fost da. Chiar daca a cercetat stiinta legaturilor umane, dr. Ortigue – un copil unic si, intre 20 si 30 de ani, multumit de necasatorit – nu a putut intelege complet importanta acesteia in propria ei viata.
„Mi-am spus ca a fi neatasat m-a facut un cercetator mai obiectiv: as putea investiga dragostea fara a fi sub vraja ei”, scrie ea in noua sa carte, „Wired for Love: A Neuroscientist’s Journey Through Romance, Loss and the Essence of Human Connection”. .”
Dar apoi, in 2011, la 37 de ani, l-a intalnit pe John Cacioppo la o conferinta de neurostiinta din Shanghai. Dr. Cacioppo, care a popularizat conceptul ca singuratatea prelungita poate fi la fel de toxica pentru sanatate precum fumatul, a intrigat-o. Cei doi oameni de stiinta s-au indragostit unul de celalalt si s-au casatorit. Ea si-a luat numele de familie si au devenit curand colegi la Scoala de Medicina Pritzker din cadrul Universitatii din Chicago (unde acum conduce Brain Dynamics Laboratory) – formand o echipa acasa si in laborator.
„Wired for Love” este povestea neurobiologica a modului in care dragostea reconnecteaza creierul. Este, de asemenea, o poveste de dragoste personala – una care a luat o intorsatura trista cand John a murit de cancer in martie 2018. Aici, dr. Cacioppo discuta despre ce anume face dragostea creierului, cum sa lupti impotriva singuratatii si cum dragostea este, la propriu, un produs al imaginatia.
Intrebarile si raspunsurile au fost editate si condensate pentru claritate.
Ai trecut de la a fi fericit singur, la cuplat, la a-ti pierde apoi sotul. Cum ti-a adus cunostintele despre dragoste la viata cercetarile tale despre dragoste?
Cand ne-am intalnit prima data, am vorbit timp de trei ore, dar nu am simtit ca timpul trece. Am simtit euforie – din cauza dopaminei. M-am inrosit – un semn de adrenalina. Ne-am apropiat, fizic, si am inceput sa ne imitam. Aceasta a fost de la activarea neuronilor oglinda, o retea de celule cerebrale care sunt activate atunci cand te misti sau simti ceva si cand vezi o alta persoana in miscare. Cand aveti o legatura puternica cu cineva, sistemul neuronului oglinda este stimulat.
Am devenit rapid „noi”. Cand John a fost bolnav, am fost la tratamentele lui cu radiatii. Am impartit un pat de spital. Am fost mereu impreuna.
Ce se intampla exact cu creierul cand suntem indragostiti?
Cand ne indragostim de cineva, primul lucru pe care il observam este cat de bine se simte. Se datoreaza faptului ca creierul elibereaza neurotransmitatori care ne imbunatatesc starea de spirit. Cand gasim dragostea, este ca artificiile biologice. Frecventa inimii noastre este crescuta, nivelul asa-numitului hormon al dragostei oxitocina creste, ceea ce ne face sa ne simtim conectati. Nivelurile noastre de hormon si neurotransmitator norepinefrina cresc, ceea ce ne face sa pierdem norea timpului; nivelul nostru de adrenalina creste, ceea ce ne extinde capilarele din obraji si ne face sa inrosim.
Intre timp, nivelurile noastre de serotonina, un hormon cheie in reglarea apetitului si a gandurilor anxioase intruzive, scad. Asa ca atunci cand suntem indragostiti, s-ar putea sa ne trezim mancand neregulat sau fixandu-ne pe mici detalii, ingrijorandu-ne ca trimitem „textul perfect”, „spunem cuvintele perfecte” si apoi reluam textul sau apelul telefonic iar si iar in capul nostru.
Apoi, cand incepem sa simtim un sentiment profund de calm si multumire cu partenerul nostru, se activeaza zone ale creierului care declanseaza nu doar emotii de baza, ci si functii cognitive mai complexe. Acest lucru poate duce la mai multe rezultate pozitive, cum ar fi suprimarea durerii, mai multa compasiune, o memorie mai buna si o creativitate mai mare. Dragostea romantica se simte ca o superputere care face creierul sa prospere.
Este dragostea necesara pentru supravietuire?
Dragostea este o necesitate biologica, la fel ca apa, exercitiile fizice sau mancarea. Cercetarile mele m-au convins ca o viata amoroasa sanatoasa – care ar putea include partenerul tau iubit, cel mai apropiat cerc de prieteni, familia ta si chiar echipa ta de sport preferata – este la fel de esentiala pentru bunastarea unei persoane ca si o dieta buna.
Dragostea – in modul holistic, expansiv pe care il concep acum termenul – este opusul singuratatii. Cand ne uitam la absenta relatiilor pozitive si sanatoase, vedem o cascada de dezavantaje fizice si mentale – de la depresie la hipertensiune arteriala la diabet pana la fragmentarea somnului.
Daca nu simti ca ai o relatie semnificativa, este ca si cum ti-ar fi sete social, iar creierul tau trimite un semnal care sa-ti spuna ca trebuie sa-ti ajuti corpul social. Unele dintre aceleasi alarme activate atunci cand oamenilor le este sete sunt activate atunci cand oamenii se simt deconectati social de ceilalti. Cheia este sa nu suprimati aceste sentimente. Ele sunt menite sa ne ajute sa supravietuim; suntem meniti sa facem ceva in privinta asta.
Dar nu exista inca un stigmat in a admite ca suntem singuri?
Nimeni nu se simte vinovat cand ii este sete, nu? Asa ca nimeni nu ar trebui sa se simta vinovat cand este singur.
Exista un paradox in singuratate; vrem sa ne apropiem de ceilalti, dar mintea singuratica a fost singura de atat de mult timp incat detecteaza mai multe amenintari – in mod inexact, desigur – si te face sa vrei sa te retragi mai degraba decat sa te apropii de ceilalti.
Ce sfaturi ai pentru cei care se chinuie sa gaseasca dragostea sau sa se conecteze cu ceilalti?
Dragostea nu trebuie sa fie cu o persoana vie. Daca esti cu adevarat indragostit de viata, de pasiunea ta, de hobby-ul tau, poate fi si un tampon impotriva singuratatii.
Cum ii putem ajuta pe cei carora le pasa, dar care sunt izolati?
De ani de zile, oamenii au crezut ca pentru a-i ajuta pe oamenii care sunt singuri, trebuie sa-i puneti impreuna. Dar cel mai rau lucru pe care il poti face pentru o persoana singura este sa incerci sa o ajuti fara a-i cere ajutor in schimb – un concept bazat pe ajutor si protectie reciproca. In schimb, trebuie sa-i ajutam sa aiba un nou simt al valorii. Le putem cere sfatul. Sa ti se arate respect, sa fii dependent, sa iti intelegi propria importanta – toate aceste lucruri pot da unei persoane singure un sentiment de valoare si apartenenta care diminueaza sentimentele de izolare.
Dragostea la distanta, dragostea dupa o despartire sau dragostea pentru cineva care a murit afecteaza creierul in mod similar?
Da, poti ramane conectat cu ceilalti chiar daca esti singur fizic intr-o camera.
Inchide ochii chiar acum si gandeste-te la persoana pe care o iubesti cel mai mult. Acum, gandeste-te la ultima data cand i-ai facut sa rada in hohote. Asta iti aduce un zambet pe buze? Stocam aceste amintiri pozitive in mintea noastra si le putem accesa oricand. Avem telecomanda.
