Teoria celeilalte jumătăți, a unui destin amoros marcat de foc, este foarte romantică, dar nu foarte reală. După cum știe oricine s-a îndrăgostit, nu tu alegi de cine te îndrăgostești. De câte ori am exclus pe hârtie un candidat perfect, dar cine nu reușește să ne motiveze suficient? De câte ori ne-am întrebat de ce?
Psihologii Ciara Mollina și Lara Antiquino tocmai au publicat o carte numită ‘Sex sense, lived sex’, în care vorbesc despre relații, sex din punct de vedere biologic și cunoaștere, dar și emoțional. Și în această carte ei propun 4 teorii pentru a explica de ce acel om interesant nu ne interesează deloc sau ne interesează prea mult.
Există două componente de bază care o determină: cea biologică, bazată pe reacțiile chimice care au loc în corpul și mintea noastră, și cea psihologică, care este legată de sistemul nostru de credințe, gusturi, experiențe, dorințe etc. De acolo, și ținând cont de aceste componente, există patru teorii despre motivele pentru care ne îndrăgostim de o anumită persoană:
1. Teoria biochimiei iubirii.
Este legat de activarea unei serii întregi de hormoni și neurotransmițători, precum serotonina, dopamina, endorfinele etc. care ne activează centrul plăcerii producând astfel o senzație fantastică care ne face să ne simțim plini. Se dă brusc, nu se alege. La aceasta adăugăm că atunci când ne îndrăgostim cortexul nostru frontal este deconectat, cel implicat în procesul de raționament, și ne duce la acea stare de a simți că suntem nebuni în dragoste. În această biochimie, feromonii joacă un rol important, care sunt substanțe care sunt secretate de glandele situate în buze, axile și engleză și care sunt captate prin miros. Aceste substanțe oferă informații genetice despre persoana de care ne simțim atrași și determină dacă sunt compatibile cu noi sau nu.
2. Teoria asemănării familiei.
Avem tendința de a căuta oameni care ne amintesc de părinții noștri sau de oameni care ne-au crescut, pentru că aceste asemănări ne oferă siguranță și încredere. Există un sentiment foarte plăcut de afinitate, de parcă ne-am fi cunoscut toată viața.
3. Teoria corespondenței.
Această teorie afirmă că, în momentul îndrăgostirii, a împărtăși experiențe similare cu ale noastre și a avea valori și gusturi similare are o pondere foarte importantă, deoarece totul devine mai ușor atunci când vine vorba de înțelegere reciprocă.
4. Teoria admiraţiei.
Se poate transforma admirația în iubire? Când găsim la o altă persoană virtuți, aspirații și aptitudini pe care ni le-am dorit mereu pentru noi, ne simțim mai atrași de ele. Într-un fel, ne inspiră să ajungem acolo unde ne-am dori să ajungem din punct de vedere emoțional.
sistem de credinte
Dar dragostea, concluzionează acest expert, nu este doar biochimie, „pentru că deși sentimentele noastre depind, așa cum tocmai am văzut, de activitatea creierului și de acțiunea chimică a neurotransmițătorilor și hormonilor, există și alte condiții care favorizează îndrăgostirea de unul sau altă persoană”. „Suntem ființe sociale și ca atare relaționăm unul cu celălalt la toate nivelurile, chiar și atunci când ne îndrăgostim. Dragostea este o emoție care este exprimată printr-un sentiment și este canalizat printr-o acțiune care este în concordanță cu gândirea noastră (sistemul de credințe).
Așa că avem tendința să ne uităm la oameni care au legătură cu felul nostru de a vedea viața sau gusturile noastre, ceea ce ne face să ne simțim împliniți. Un lucru este reacția instinctivă (chimică) asupra căreia nu avem control, iar alta este partea mai reflexivă și analitică care identifică dacă persoana pentru care simțim atracția ne completează”.
