Cărțile de tarot continuă să reprezinte în ziua de azi un subiect controversat. În funcție de cultură, convingeri și stil, oamenii și-au format și împărtășeșc tot felul de păreri legate de utilizarea și semnificațiile cărților de tarot. Unii văd în acestea o oportunitate ideală de dezvoltare creativă, conectare cu sinele și intuiția. În același timp, acestea pot fi utilizate cu scopul de a crea un pod de legătură între cele două lumi, de a te încrede în alte forțe decât cele proprii, prezicerea viitorului și multe alte altele. Imaginea acestei forme de exprimare a fost mânjită de asocierea ei cu forțele întunecate și de utilizarea problematică a lor de către unele persoane. Totuși, ele au o istorie bogată și înrădăcinată în diverse culturi.
Europa
Primele cărți de tarot erau defapt cărți de joc. Se crede că de la începutul secolului al-XV-lea italienii au început să le confecționeze, dar mai există o teorie conform căreia popoarele arabe le-au adus în teritoriul European. Jocul popular din acea perioadă era numit Tarrochi, iar pachetul era format din 56 de cărți. Un alt joc similar ce datează din acea perioadă este Naib. Cărțile acestuia prezentau ilustrații cu însemnătate profundă. Cărțile au început să apară în diverse culturi, într-o formă sau alta și cu diferite scopuri.
Designul original al pachetelor de cărți prezenta simboluri precum cupele, săbiile, bastoanele și monedele. În pachet se găseau 22 de cărți atuuri care sunt numite Arcane Majore. Ilustrațiile reprezentau chiar și atunci scene alegorice și mitologice. Materialele din care cărțile erau confecționate erau diferite de cele din ziua de azi, fiind utilizată cel mai frecvent pielea de animal, gravura în lemn sau chiar pictura manuală pe hârtie sau pergament. Ele nu erau accesibile pentru oricine, fiind create în mod special pentru nobilime și clasa bogaților.
Oponenți
În ciuda aprecierii primite din partea claselor înalte, a regilor și reginelor din Europa, cărțile de tarot au întâlnit și diverși oponenți. Istoria lor se împletește pe alocuri cu cea a vrăjitoriei, mai ales în acest continent. Ele au fost privite drept instrumente provenite din practicile oculte ale vrăjitorilor, în perioada modernă timpurie fiind utilizate drept dovezi împotriva vrăjitoarelor acuzate. Astfel utilizarea lor era considerată un păcat de către anumite autorități și au ajuns pe listele practicilor interzise.
Un alt grup care s-a opus acestei practici a fost cel al Raționaliștilor din perioada iluminismului. Având în vedere că nu se puteau asocia cu rațiunea și cercetarea științifică, cărțile de tarot erau văzute drept iraționale și lipsite de funcționalitate. Cu toate acestea, nu doar percepția asupra cărților a dus la blamarea lor, ci chiar și acțiunile oamenilor care le utilizau. În perioada când ele erau folosite drept cărți de joc, s-a observat că unii meseriași și cetățeni se implicau în astfel de jocuri în defavoarea locului de muncă și a familiei. Consecințele unor astfel de alegeri îi împingeau spre tâlhărit, fapt pentru care mai mulți regi și forțe de autoritate au impus restricții în ceea ce privește această activitate de divertisment.
Tarot și ghicitul viitorului
Filosofia din spatele ilustrațiilor care apar pe cărți este influențată de o varietate de convingeri spirituale, astrologice, alchimice, mitologice și numerologice, printre altele. Simbolurile și esența lor rămân aceleași, indiferent de designul ales. Simbolurile specifice indică o anumită interpretare asupra condiției omului, a vieții lui de zi cu zi sau a unui aspect specific. La bază se regăsește dorința de a înțelege și accesa prin simboluri adevăruri și cunoștințe profunde.
În ceea ce ține de cititul sau ghicitul viitorului, există un întreg ritual creat în jurul acestei activități. Se începe prin alegerea unui pachet pe baza preferințelor și stilului personal, după care este necesară limpezirea minții. Este important să dispui de pregătirea mentală necesară, să fii prezent în moment și concentrat pe întrebare sau intenție. Interpretarea diferă de la persoană la persoană dar în general se păstrează niște criterii de bază a simbolurilor. Printre ele regăsim Marea Preoteasă care reprezintă intuiția, cunoașterea ascunsă și misterul, Împăratul care reprezintă autoritatea, structura și stabilitatea, Soarele care reprezintă bucurie, succes și abundență și alte 75 de simboluri.
Originile acestei practici nu sunt în totalitate descoperite. Unii susțin teoria conform căruia simbolurile și semnificațiile cărților au apărut natural și treptat pe măsură ce acestea au fost utilizate pentru joc. Alții afirmă că arta ghicitului în cărți are influențe culturale și spirituale puternice. Un astfel de exemplu este cel al culturilor orientale, unde ghicitul viitorului era practicat prin diverse metode. Jean François Alliette este considerat a fi unul dintre fondatorii acestei practici. Cunoscut și sub numele Etteilla, ocultistul le-a utilizat pentru divinație, a dezvoltat un sistem de interpretare bazat pe simbolismul cărților și a scris chiar mai multe cărți pe această temă. Chiar dacă ideile sale au câștigat amploarea în Franța, acestea nu au fost acceptate la nivel global.
Concluzie
După cum se poate observa, istoria cărților de tarot este foarte captivantă pentru că poate fi privită din multe perspective. Acestea nu pot fi considerate a fi definitiv bune sau rele deoarece modul în care sunt utilizate depinde de credințele și intențiile proprii. În prezent ele sunt recunoscute la nivel global, mulți artiști realizând propriile designuri și interpretări asupra simbolurilor de bază. Designul tarotului este chiar recunoscut ca o formă de artă, existând diverse stiluri în prezent, fie ele bazate pe modelul tradițional, excentric, abstract sau realist. Au ajuns să reprezinte chiar obiecte de interes pentru colecționari, multe dintre ele fiind apreciate ca adevărate capodopere de artă.
