Cand aveam 3 ani, familia mea s-a mutat din Afganistan in Iran. Acolo, oamenii imi spuneau „fata cu ochi de pisica”. Obisnuiam sa-mi blestem ochii mici si soarta de a ma naste Hazara. Am vazut in jurul meu iranieni si alte etnii afgane cu ochi mari si am crezut ca a avea ochi mici este o vina.
Cand eram mai mare, am calatorit in India, unde am intalnit fete din Vietnam, Myanmar si Nepal care aveau aceiasi ochi ca ai mei. Abia dupa ce am vazut frumusetea din ochii lor, am inceput sa vad frumusetea din ochii mei mici.
Treptat, am incetat sa ma mai zguduiesc si am devenit mai increzatoare in public. Am inceput sa studiez la o universitate internationala, unde am invatat despre cultura, arta, istorie si filozofie.
Pe masura ce increderea in mine a crescut, a crescut si capacitatea mea de a respecta si a iubi pe altii. Am ajuns sa apreciez asemanarile si punctele comune dintre diferitele culturi si religii. Am devenit o persoana diferita care i-a gasit pe toti frumosi si usor de iubit. Am fost expus poeziei lui Rumi: „Uita siguranta / Traieste acolo unde ti-e frica sa traiesti / Distruge-ti reputatia / Fii notoriu.”
Aici, in stare de ebrietate de filosofia lui Rumi, zburand sus, intr-o stare de acceptare si dragoste pentru toti, am gasit iubirea vietii mele – un barbat din etnia tadjica.
Cand le-am spus familiilor noastre decizia noastra de a ne casatori, mi-am pierdut brusc aripile si m-am prabusit. Prima data cand am adus in discutie acest subiect, a lasat mama cu gura cascata si tatal meu rosu de furie. Mama a strigat de groaza. Tatal meu m-a rugat sa nu o mai spun si sa nu o spun nimanui pentru ca s-ar putea sa ma coste viata pe mine si pe el viata lui.
Familiei mele ii pasa doar de un singur lucru: nu trebuia sa ma casatoresc cu un barbat de alta etnie – in special cu un barbat tadjic. Acesta a fost ultimul lor cuvant.
Nu conta ca acest tip era atat de amabil, grijuliu si bine citit. Nu conta ca avea inima curata de copil sau ca el era raspunsul la visele mele. Eu eram siit Hazara si el era Tadjik sunnit.
Noi apartinem a doua secte religioase diferite si a doua etnii diferite, cu o istorie de doua decenii de ura intre noi. Hazaras inca mai poarta ranchiuna fata de tadjici pentru masacrarea hazarilor in februarie 1993, in timpul razboiului civil din Afganistan. Chiar daca au trecut mai bine de 20 de ani de la acest atac, ura este transmisa generatiei urmatoare. Chiar si tinerii Hazara ii vad pe tadjici ca niste dusmani de neiertat. Uitam ca, dupa acest atac, forta Hazara s-a razbunat si si tadjicii au fost ucisi.
Am incercat sa-mi fac parintii sa realizeze ca in razboiul civil, nu exista niciun castigator si ambele parti sunt invinsii care si-au pierdut colegii de tara. Am incercat sa le spun ca nu numai hazarii au suferit din cauza pierderii si durerii, ci si tadjicii si alte etnii care si-au pierdut pe cei dragi in timpul atacurilor cu rachete si al razboiului. Am incercat sa-i fac sa inteleaga ca ura este responsabila pentru deceniile de razboaie prin care trecem si ca trebuie sa uitam de ura din trecut si sa incepem o noua viata. Am incercat sa le spun cum dragostea poate vindeca toate durerile prin care trec afganii. Dar ei nu stiau nimic in afara de dusmanie.
Parintii mei mi-au interzis sa-mi intalnesc dragostea din nou si au spus ca daca imi voi continua relatia cu el, voi fi renegat. Am incetat sa vorbesc cu parintii mei aproape o saptamana. Unele dintre rudele mele au aflat despre decizia mea si au inceput sa-mi bata joc de mine sau sa-mi reproseze ca mi-am ales un inamic cu care sa traiesc. Nimic din toate astea nu m-a facut sa incetez sa-l iubesc.
Nu numai familia mea este impotriva relatiei mele. Cand dragostea mea si cu mine mergem la un restaurant, chelnerii se supara adesea sa vada o fata Hazara cu un baiat tadjic. Uneori ne resping ordinele; uneori ne aduc mancarea tarziu. Acest lucru ne-a facut doar mai hotarati sa nu renuntam.
Dupa aproape sase ani impreuna, inca ne iubim. Oamenii din zona noastra sunt acum obisnuiti sa ne vada impreuna razand, vorbind si fericiti. Traind unul cu celalalt, demonstram cum dragostea poate vindeca rani vechi.
Inca nu avem consimtamantul deplin al familiilor noastre si al unor rude, dar ne-am inspirat tinerii prieteni – si chiar unele persoane in varsta care ne cunosc. Sunt impresionati de curajul si dragostea noastra de lunga durata.
De fiecare data cand iesim unul cu celalalt mana in mana, purtand zambetele noastre, aratam tuturor ce este posibil atunci cand faci un pas departe de ura si de iubire.
Serendipity este un colaborator din Afganistan. Ea nu si-a folosit numele real din motive de siguranta. Acest articol a fost publicat initial pe World Pulse. Inscrieti-va pentru a primi in casuta dvs. de e-mail in fiecare luna aici povestile internationale despre femeile care conduc schimbarile sociale.
Contactati-ne la [email protected].
