A fi mamă este o experiență complicată și cu atât mai mult atunci când cea mai importantă persoană din viața ta nu este prezentă, mama ta. Pierderea persoanei care ți-a dat viață este o experiență sfâșietoare, dar tristețea crește atunci când ai copii și aceștia nu vor avea ocazia să aibă o bunică maternă. În continuare, vă las o frumoasă scrisoare dedicată acelor bunici care nu sunt cu nepoții lor în mod fizic, ci într-un mod complet spiritual.
„Deși copiii mei nu te-au cunoscut niciodată, vreau să-ți spun, mamă, că încă ești bunica lor. Și deși astăzi s-ar putea să fii în rai, te asigur că ei te vor cunoaște. Nu ai avut niciodată șansa să le ții trupurile minuscule la naștere sau să-mi spui cum să le fac baie sau să le schimb pentru prima dată. Ai fost dor de primul lui terci, de plimbările în parc, de primii pași și căderi. Și apelurile mele noaptea pentru că nu știu ce să fac cu febra și cu loviturile la cap.
Nu le-ai dat niciodată săruturi pe burtă care tună, așa cum mi-ai făcut mie și fraților mei când eram noi, nici nu le-ai mirosit picioarele înainte de a le scălda să le spui „fuchila” cu vocea ta răutăcioasă. Nu i-ai auzit niciodată primele cuvinte, strigătele lui de emoție să te văd și să-ți spună „tita”, „nana”, „mama” sau vreo poreclă specială de bunică care să te facă să te simți mândră și să-ți topească inima de fiecare dată când ai auzit-o. Le-a fost dor de mesele tale delicioase, deserturile tale și curcanul de Crăciun. Ne-a ratat primul nostru Crăciun împreună și, deși sunteți mereu cu noi, mi-ar fi plăcut o ultimă fotografie de familie.
Nu vom putea niciodată să facem multe dintre lucrurile pe care le aveam în minte când îmi imaginam viața de mamă, nu m-am gândit niciodată să te pierd înainte de a o face, de aceea astăzi vreau să știi că, deși nu ești mai mult aici, ma voi asigura ca ei sa o intalneasca pe marea femeie care ai fost si tot ce ne-ai invatat, ca sa te poarte in inimile lor. Vreau să știe care a fost mâncarea ta preferată, melodiile tale care te-au făcut să dansezi prin cameră, ce te-a înfuriat și felul tău de mâncare vedetă. Le voi povesti despre râsul tău molipsitor și despre lucrurile care te-au făcut mereu să râzi. Fie ca tu să fii mai mult decât o fotografie în sufragerie sau în albumul de familie, mai mult decât o veselă sau colecția ta de linguri.
Vreau să vă spun despre super-puterea voastră de a recunoaște mereu ceea ce ni s-a întâmplat doar ascultându-ne vocea. Îmi amintesc când te-am sunat după ce plângeam și doar spunând „mamă” știai deja că sunt tristă. Sper că am moștenit asta de la tine, deoarece acestea au fost lucrurile care m-au făcut să mă simt mai în siguranță alături de tine. Întotdeauna le voi spune că le-ai îmbrățișat cel mai bine. Nu pentru că ai fost pachoncita, ci pentru că mi-au acoperit perfect corpul. Știu că copiii mei ar fi adormit instantaneu cu tine, cu brațele pline de dragoste. Le voi arăta stelele și le voi spune că ești unul dintre ei, că ai grijă de noi din ceruri, pentru ca în fiecare noapte să-ți vorbească și să găsească în tine siguranță, de parcă ai fi îngerul nostru păzitor.
Pierderea unei mame ia o parte din viața noastră, dar când sosesc copiii, începem să înțelegem sensul tuturor. Viața este plină de speranță și aflăm că de multe ori se întâmplă lucruri care să ne învețe lecții, scopul este să le transmitem copiilor că, chiar dacă bunica lor nu este aici, ea va face mereu parte din viața lor. A le oferi copilăria pe care ți-a dat-o mama ta este cel mai bun mod de a le cinsti viața, și de a o păstra în inima ta ca și în cea a copiilor tăi, pentru că cine pleacă nu moare, doar cei care uită mor. Iar o mamă ca o bunica este imposibil de uitat, fii recunoscător pentru tot ce te-a învățat și trăiește atât de fericită pe cât și-ar fi dorit, luptă în fiecare zi pentru ca esența ei să nu dispară. Privește cerul și mulțumește lui Dumnezeu pentru acea mamă care te-a învățat atât de multe și te-a făcut fericit, nu o uita niciodată pentru că va fi mereu prezentă.
