Prin propria sa recunoastere, Alexandru cel Mare s-a straduit sa ajunga la „sfarsitul lumii si la Marea Mare exterioara” . In timpul domniei sale scurte, dar pline de evenimente, el a reusit sa faca exact asta, creand un vast Imperiu care se intindea din Grecia si Egipt pana in India. Dar tanarul general a facut mai mult decat pur si simplu sa cucereasca.
Prin stabilirea colonistilor greci in tarile si orasele cucerite si incurajand raspandirea culturii si religiei grecesti, Alexandru a pus o baza puternica pentru infiintarea unei noi civilizatii elenistice. Dar tanarul conducator nu a fost multumit de simpla schimbare culturala. Inainte de moartea sa prematura, Alexandru cel Mare a remodelat peisajul enormului sau Imperiu, intemeind peste douazeci de orase care i-au purtat numele. Unele mai exista si astazi, martori ai mostenirii de durata a lui Alexandru.
1. Alexandria ad Aegyptum: Mostenirea durabila a lui Alexandru cel Mare
Alexandru cel Mare si-a fondat cel mai faimos oras, Alexandria ad Aegyptum, in 332 i.Hr. Situata pe malul Marii Mediterane, pe delta Nilului, Alexandria a fost construita cu un singur scop – sa fie capitala noului Imperiu al lui Alexandru. Cu toate acestea, moartea subita a lui Alexandru in Babilon in 323 i.Hr. l-a impiedicat pe legendarul cuceritor sa-si vada orasul iubit. In schimb, visul avea sa fie realizat de generalul favorit al lui Alexandru si unul dintre Diadochi, Ptolemeu I Soter, care a adus trupul lui Alexandru inapoi in Alexandria, facand din aceasta capitala regatului ptolemeic nou intemeiat.
Sub stapanirea ptolemaica, Alexandria avea sa prospere ca centru cultural si economic al lumii antice. Renumita sa biblioteca a transformat Alexandria intr-un centru de cultura si invatare, atragand savanti, filozofi, oameni de stiinta si artisti. Orasul a gazduit cladiri magnifice, inclusiv mormantul generos al fondatorului sau, Palatul Regal, calea mare (si digul de apa) Heptastadion si , cel mai important, maiestuosul Far din Pharos – una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Pana in secolul al treilea i.Hr., Alexandria era cel mai mare oras din lume, o metropola cosmopolita cu peste jumatate de milion de locuitori.
Alexandria si-a pastrat importanta dupa cucerirea Egiptului de catre romani in anul 30 i.Hr. Ca centru principal al provinciei, aflata acum sub controlul direct al imparatului, Alexandria a fost una dintre bijuteriile coroanei Romei. Portul sau a gazduit o flota masiva de cereale care a furnizat capitalei imperiale o intretinere vitala. In secolul al IV-lea d.Hr., Alexandria ad Aegyptum a devenit unul dintre principalele centre ale religiei crestine in crestere. Cu toate acestea, instrainarea treptata a hinterlandului Alexandriei, catastrofe naturale precum tsunami-ul din 365 d.Hr. (care a inundat definitiv Palatul Regal), prabusirea controlului roman in timpul secolului al VII-lea si mutarea capitalei in interior in timpul dominatiei islamice, toate au dus la declinul Alexandriei. Abia in secolul al XIX-lea orasul Alexandru si-a recapatat importanta, devenind din nou unul dintre centrele majore ale Mediteranei de Est si al doilea oras ca importanta din Egipt.
2. Alexandria ad Issum: Poarta spre Mediterana
Alexandru cel Mare a fondat Alexandria ad Issum (langa Issus) in 333 i.Hr., probabil imediat dupa celebra batalie in care armata macedoneana a dat o lovitura decisiva persilor sub Darius al III-lea. Orasul a fost infiintat pe locul lagarului de razboi macedonean de pe coasta Mediteranei. Situata pe importantul drum de coasta care leaga Asia Mica si Egipt, Alexandria de langa Issus controla abordarile catre asa-numitele Porti Siriene, trecatoarea de munte vitala intre Cilicia si Siria (si dincolo de Eufrat si Mesopotamia). Astfel, nu este de mirare ca orasul a devenit in scurt timp un important nod comercial, o poarta de intrare in Marea Mediterana.
Alexandria de langa Issus se mandrea cu un port mare situat in partea cea mai de est a golfului natural adanc, cunoscut acum sub numele de Golful Iskenderun. Datorita locatiei sale geografice optime, in vecinatate au fost infiintate inca doua orase de catre succesorii lui Alexandru — Seleucia si Antiohia. Acesta din urma va prelua in cele din urma primatul, devenind unul dintre cele mai mari centre urbane ale antichitatii si o capitala romana. In ciuda esecului, orasul Alexandru, cunoscut in Evul Mediu drept Alexandretta, avea sa supravietuiasca pana in zilele noastre. La fel ar fi mostenirea fondatorului sau. Iskenderun, numele actual al orasului, este traducerea turceasca a lui „Alexander”.
3. Alexandria (a Caucazului): La marginea lumii cunoscute
In iarna/primavara anului 392 i.Hr., armata lui Alexandru cel Mare s-a mutat pentru a elimina ramasitele armatei persane conduse de ultimul rege ahemenid. Pentru a surprinde inamicul, armata macedoneana a facut un ocol prin Afganistanul actual, ajungand in valea raului Cophen (Kabul). Aceasta era o zona de o importanta strategica imensa, rascrucea stravechilor rute comerciale care legau India in Est cu Bactra in nord-vest si Drapsaca in nord-est. Atat Drapsaca, cat si Bactra faceau parte din Bactria, o provincie cheie in Imperiul Ahemenid.
Acesta a fost locul unde Alexandru a decis sa-si intemeieze orasul: Alexandria din Caucaz (numele grecesc pentru Hindu Kush). Orasul a fost, de fapt, refondat, deoarece zona fusese deja ocupata de o asezare echemenida mai mica numita Kapisa. Potrivit istoricilor antici, aproximativ 4.000 de locuitori nativi li sa permis sa ramana, in timp ce 3000 de soldati veterani s-au alaturat populatiei orasului.
In deceniile care au urmat au sosit mai multi oameni, transformand orasul intr-un centru de comert si comert. In 303 i.Hr., Alexandria a devenit parte a Imperiului Mauryan, impreuna cu restul regiunii. Alexandria a intrat in epoca sa de aur odata cu sosirea conducatorilor sai indo-greci in 180 i.Hr. cand era una dintre capitalele Regatului Greco-Bactrian. Numeroase descoperiri, inclusiv monede, inele, sigilii, sticlarie egiptene si siriene, statuete de bronz si faimoasele fildesuri Begram, marturisesc importanta Alexandriei ca loc care lega Valea Indusului de Mediterana. In zilele noastre, site-ul se afla langa (sau partial sub) baza Fortelor Aeriene Bagram din estul Afganistanului.
4. Alexandria Arachosia: Orasul din Riverlands
Cucerirea lui Alexandru cel Mare l-a dus pe tanarul general si armata sa departe de casa, pana la granitele cele mai de est ale Imperiului Ahemenid aflat pe moarte. Grecii cunosteau zona ca Arachosia, adica „bogat in ape/lacuri”. Intr-adevar, mai multe rauri au strabatut platoul inalt, inclusiv raul Arachotus. Acesta a fost locul in care in ultimele saptamani ale iernii anului 329 i.Hr., Alexandru a decis sa-si lase amprenta si sa intemeieze un oras care ii poarta numele.
Alexandria Arachosia a fost (re)fondata pe locul garnizoanei persane din secolul al VI-lea i.Hr. A fost o locatie perfecta. Situat la intersectia a trei rute comerciale pe distante lungi, situl controla accesul la un pas de munte si trecerea raului. Dupa moartea lui Alexandru, orasul a fost detinut de mai multi dintre diadochii sai pana cand, in 303 i.Hr., Seleucus I Nicator l-a dat lui Chandragupta Maurya in schimbul ajutorului militar, inclusiv 500 de elefanti. Orasul a fost retrocedat ulterior conducatorilor elenistici ai Regatului Greco-Bactrian, care au controlat zona pana la c. 120–100 i.Hr. Inscriptiile, mormintele si monedele grecesti marturisesc importanta strategica a orasului. In zilele noastre, orasul este cunoscut sub numele de Kandahar in Afganistanul modern. Interesant este ca inca poarta numele fondatorului sau, derivat din Iskandriya, redarea araba si persana a lui „Alexander”.
5. Alexandria Oxiana: Bijuteria lui Alexandru cel Mare in Orient
Unul dintre cele mai importante si mai cunoscute orase elenistice din Orient, Alexandria Oxiana, sau Alexandria de pe Oxus (actualul rau Amu Darya), a fost fondat probabil in 328 i.Hr., in timpul ultimei etape a cuceririi Persiei de catre Alexandru cel Mare. . Este posibil ca aceasta sa fi fost o refondare a unei asezari mai vechi, ahemenide si sa fi fost, ca si in celelalte cazuri, asezata de veterani de armata care s-au amestecat cu populatia indigena. In secolele care au urmat, orasul va deveni cel mai estic bastion al culturii elenistice si una dintre cele mai importante capitale ale Regatului Greco-Bactrian.
Arheologii au identificat situl cu ruinele orasului Ai-Khanoum la granita actuala dintre Afganistan si Kargaz. Situl a fost modelat dupa un plan urbanistic grecesc si umplut cu toate semnele distinctive ale unui oras grecesc, precum o sala de sport pentru educatie si sport, un teatru (cu o capacitate de 5000 de spectatori), un propileu (o poarta monumentala cu coloane corintice). ), si o biblioteca cu texte grecesti. Alte structuri, precum palatul regal si templele, arata imbinarea elementelor rasaritene si elenistice, caracteristice culturii greco-bactriane. Cladirile, bogat decorate cu mozaicuri elaborate si piese de arta de o calitate rafinata, marturisesc importanta orasului. Orasul a fost, totusi, distrus in 145 i.Hr., nefiind reconstruit niciodata. Un alt candidat pentru Alexandria Oxiana ar putea fi Kampir Tepe, situat in Uzbekistanul modern, unde arheologii au gasit monede si artefacte grecesti, dar situl nu are arhitectura tipica elenistica.
