Notiunea ca „dragostea si casatoria merg impreuna ca un cal cu trasura” este inca raspandita, dar argumentele impotriva ei capata putere. Abordarea unor astfel de argumente necesita clarificarea a ceea ce intelegem prin iubire profunda.
„Cu cat imbatranesc, cu atat vreau sa petrec mai putin timp cu partea rasei umane care nu s-a casatorit cu mine.” — Robert Brault
Idealul predominant ca dragostea pasionala este esentiala in casatorie este de fapt recent nou. In cartea sa despre istoria casatoriei, Stephanie Coontz (2005) arata ca acest ideal a devenit raspandit abia acum doua secole: „Oamenii s-au indragostit intotdeauna si, de-a lungul veacurilor, multe cupluri s-au iubit profund. Dar doar rar. in istorie, dragostea a fost vazuta ca principalul motiv al casatoriei.” Coontz mai sustine ca „in multe culturi, dragostea a fost vazuta ca un rezultat dezirabil al casatoriei, dar nu ca un motiv bun pentru a te casatori in primul rand”.
In mod similar, Pascal Bruckner (2013) sustine ca in trecut, casatoria era sacra, iar iubirea, daca a existat, era un fel de bonus. Acum ca dragostea a ajuns sa fie vazuta ca esentiala in casatorie, dragostea este perceputa ca sacra, iar casatoria ca secundara.
In consecinta, numarul casatoriilor a scazut, in timp ce divorturile, partenerii necasatoriti si familiile monoparentale sunt in crestere. Bruckner observa ca dragostea a triumfat asupra casatoriei, dar acum poate sa o distruga din interior.
Considerarea dragostei romantice pasionale ca fiind esentiala in casatorie a imbunatatit valoarea casatoriei, facand-o o prioritate de top in viata noastra. Totusi, a facut casatoriile mai volatile si mai incerte. Problema daca sa parasesti o casnicie in care dragostea nu este pasionala devine alarmant de centrala pentru multe cupluri, iar compromisurile romantice devin o preocupare majora.
„Nu am stiut niciodata ce este adevarata fericire pana cand m-am casatorit. Si pana atunci era prea tarziu”. — Max Kauffman
Exista doua tipuri majore de obiectii pentru a considera dragostea ca esenta a casatoriei:
1. Casatoria este un cadru de viata care include si alti factori importanti in afara de iubire.
2. Dragostea pasionala este o experienta de scurta durata in viata noastra si, prin urmare, aspectele pe termen lung ale iubirii sunt de o importanta mai mare.
Primul set de obiectii indica faptul ca casatoria este un cadru social care exista in anumite circumstante socioeconomice – si ca bunastarea cuplului necesita ca acest fapt sa fie luat in considerare. Al doilea set de obiectii sugereaza ca dragostea pasionala este instabila, incitanta si scurta – si ca acest lucru este contrar naturii stabile, de rutina si pe termen lung a casatoriei. Combinatia acestor obiectii duce la afirmatia ca a considera dragostea ca esenta a casatoriei este obligat sa duca la dezamagiri si compromisuri romantice.
Este evident ca, ca cadru de viata, casatoria (sau alte tipuri de relatii angajate) este mai mult decat iubirea. Casatoria ar trebui sa tina cont de aspecte suplimentare, de exemplu, daca un partener este probabil sa fie un bun furnizor si un bun parinte. Intr-adevar, de-a lungul istoriei, casatoria a fost privita ca un fel de „afacere” care ar trebui sa imbunatateasca, sau cel putin sa nu dauneze, nici statutul fiecarei persoane sau bogatia economica. (Din acest motiv, in ciuda unei varietati de povesti pe tema Cenusareasa, casatoria „sub sine” a fost de obicei rare.) Casatoria din dragoste poate face o persoana oarba fata de aceste aspecte suplimentare – exista o vorba care spune: „Cel care se casatoreste din dragoste are nopti bune si zile proaste.din admiratie, respect si apreciere pentru caracterul bun al cuiva.”
Consideratiile socioeconomice sunt legate de tot felul de circumstante externe care au greutate in decizia de a se casatori. In societatea noastra, se pare ca valoarea unor astfel de consideratii scade, in timp ce cea a iubirii creste. Importanta iubirii atat pentru stabilirea, cat si pentru mentinerea casatoriei este cea mai mare in tarile occidentale si occidentale, care tind sa aiba standarde economice de trai mai ridicate, rate mai mari de casatorie si divort si rate de fertilitate mai scazute (Berscheid, 2010).
Avand in vedere imbunatatirea generala a conditiilor de viata in societatea moderna, este de inteles ca valoarea avantajelor socioeconomice are o pondere mai mica decat cea a iubirii. Cu toate acestea, aceste avantaje nu au disparut – au devenit parte din factorii care cresc iubirea. Pentru multi este mai usor sa se indragosteasca de oameni care au un statut socioeconomic mai inalt; pentru ei, acesti oameni par a fi mai dezirabili si, prin urmare, atractivi sexual. Desi considerentele socioeconomice pentru casatorie pot pierde teren pe masura ce mai multi oameni sunt capabili sa isi mentina si chiar sa isi imbunatateasca situatia socioeconomica fara ele, circumstantele externe influenteaza totusi decizia de a forma orice relatie angajata, inclusiv casatoria.
Cred ca toate obiectiile de mai sus pot fi indeplinite odata ce distingem intre iubirea intensa si cea profunda.
„Nu exista nici un substitut pentru confortul oferit de relatia cu totul „luata de buna””. — Iris Murdoch
Stabilirea legaturii dintre dragoste si casatorie necesita distinctia dintre emotia acuta a iubirii intense si pasionale si emotia durabila a iubirii profunde. Emotia de durata nu consta doar in a trai in mod repetat o anumita emotie acuta , ci ne modeleaza, de asemenea, atitudinile si comportamentul intr-un mod permanent. Un fulger de dorinta sexuala intensa poate dura foarte putin, dar dragostea profunda rezoneaza in mod constant, colorandu-ne dispozitiile, comportamentul si modul in care ne raportam la timp si spatiu.
Intensitatea romantica exprima valoarea momentana a emotiilor acute. Profunzimea romantica intruchipeaza evenimente acute frecvente de iubire intensa pe perioade lungi de timp, impreuna cu o experienta de viata care rezoneaza in toate dimensiunile, ajutand indivizii sa infloreasca si sa prospere. Profunzimea romantica implica activitati comune care indeplinesc nevoi esentiale care favorizeaza inflorirea pe termen lung a unui cuplu. Profunzimea unei experiente romantice este diferita de cat de intens este resimtita. O dorinta sexuala scurta poate fi mai intensa decat o experienta mai lunga de dragoste romantica, dar este mai putin profunda (Ben-Ze’ev, 2019.
Obiectiile de mai sus fata de a considera iubirea ca esenta a casatoriei sunt valabile in ceea ce priveste emotia acuta a iubirii intense, pasionale – dar nu si in ceea ce priveste iubirea profunda durabila. Intr-o postare a Psychology Today despre motivul pentru care sa te casatoresti din dragoste nu este intelept, Susan Pease Gadoua a sugerat trei motive:
1. Dragostea este o emotie schimbatoare.
2. Dragostea nu face o fundatie suficient de puternica.
3. Dragostea este departe de „tot ce ai nevoie”.
Cred ca notiunea de iubire profunda poate raspunde in mod convingator acestor obiectii.
1. Dragostea pasionala intensa este intr-adevar o emotie de scurta durata, care depinde in mare masura de circumstantele schimbatoare – dar iubirea profunda indurata poate dura multi ani.
2. Este adevarat ca iubirea intensa, pasionala, limitata in anvergura, nu ofera o baza suficient de puternica pentru a trai impreuna multi ani; cu toate acestea, iubirea profunda, bazata pe o compatibilitate profunda intre doi indragostiti, le permite sa impartaseasca multe activitati impreuna si sa-si promoveze inflorirea.
3. Dragostea pasionala intensa este intr-adevar departe de „tot ce ai nevoie”, dar iubirea profunda hraneste inflorirea fiecarui iubit, precum si inflorirea lor comuna. In acest sens, le permite celor doi sa indeplineasca si alte nevoi. In acest context, afirmatia lui Augustin — „Iubeste si fa ce vrei” — este destul de potrivita. In dragoste profunda, toate activitatile vor alimenta in mod natural inflorirea indragostitilor.
Casatoria cu o persoana pe baza unei iubiri pasionale intense, ignorand, sa zicem, inteligenta scazuta sau lipsa de bunatate a persoanei poate fi considerata pe termen scurt ca o decizie foarte romantica. Cu toate acestea, atunci cand sunt luate in considerare consideratii pe termen lung de profunzime, decizia se va dovedi de obicei a fi un dezastru romantic, implicand mizerie si sentimentul de a fi facut un compromis romantic.
Dragostea ar trebui sa aiba un loc central in viata noastra si in decizia noastra de a ne casatori sau de a intra in alte tipuri de relatii dedicate. Cu toate acestea, fericirea si semnificatia pe termen lung nu se pot baza doar pe o pasiune intensa, ci ar trebui sa implice dragoste profunda, care include activitati comune si ingrijire profunda si reciprocitate, precum si un nivel cel putin moderat de intensitate.
Dupa cum a spus Mignon McLaughlin: „O casnicie de succes necesita sa te indragostesti de mai multe ori, intotdeauna de aceeasi persoana”.
