Daca ati jucat vreodata jocul video „Skyrim” sau ati vizionat o schita Monty Python, probabil ca ati intalnit menestreli medievali, interpreti care au distrat publicul cu povesti, cantece si cascadorii.
Dar, in ciuda cat de des apar astfel de personaje in fictiune, oamenii de stiinta stiu foarte putine despre ce a glumit de fapt menestrelul obisnuit.
Acum, o rutina de comedie medievala a fost gasita in paginile manuscrisului Heege, un text din secolul al XV-lea gazduit in Biblioteca Nationala a Scotiei.
„Ne ofera o privire asupra comediei live si divertismentului din Evul Mediu, care altfel s-ar pierde”, spune James Wade, un savant in literatura la Universitatea din Cambridge, lui Leo Sands de la Washington Post .
Wade este autorul unui nou studiu asupra textului publicat in The Review of English Studies . In timp ce manuscrisul a fost studiat inainte, cercetarile anterioare s-au concentrat in primul rand pe caracteristicile sale fizice si pe semnificatia ca artefact.
Manuscrisul contine o gama larga de acte comice. Una ia forma unei predici satirice a unui predicator, care lauda virtutile bauturii mari. Un altul este un „verset aliterativ fara sens” intitulat „Batalia de la Brackonwet”. Textul prezinta, de asemenea, prima utilizare cunoscuta a termenului „hering rosu” in limba engleza.
„O concluzie surprinzatoare este ca menestrelii medievali ofereau spectacole comice, mai degraba decat tipurile de materiale pe care le asociem de obicei cu menestrel medieval, cum ar fi baladele Robin Hood, povesti despre cavalerism si relatari despre mari batalii”, spune Wade, Matthew Rozsa, de la Salon .
De asemenea, a fost impresionat de calitatea scrisului. „Acest menestrel nu este doar foarte amuzant, ci si capabil sa interpreteze o poezie buna si sa creeze povesti inteligente si sofisticate din punct de vedere retoric”, adauga el.
Aceasta pictura franceza din secolul al XV-lea realizata de un artist necunoscut infatiseaza un menestrel cantand pentru un rege.
Aceasta descoperire este destul de rara, in parte pentru ca astfel de acte comice au fost de obicei transmise prin traditia orala. Wade scrie ca menestrelii erau adesea analfabeti si s-ar putea sa nu fi vazut niciun beneficiu financiar din pastrarea actelor lor in scris.
Wade sustine ca acest menestrel si-a notat actul pentru ca ar fi fost deosebit de greu de recitat pe de rost. „Nu si-a oferit genul de repetare sau de traiectoria povestii care ar fi facut lucrurile mai usor de retinut”, spune el intr-o declaratie.
Manuscrisul Heege, insa, nu este un original. Richard Heege a fost tutore al unei familii din Derbyshire, iar Wage spune ca poate fi copiat textul dintr-o carte de repertoriu a unui menestrel.
Raman multe intrebari despre menestrel insusi: umbla din oras in oras? A avut o slujba de zi? Era un profesionist, un amator sau ceva la mijloc? Wade scrie ca textul sugereaza „pe cineva al carui material include mai multe nume de locuri locale, dar si al carui material este facut pentru a calatori, cu lipsa de hotarare conceputa pentru a implica comic publicul, indiferent de locatie specifica”.
Poeziile despre iepurii ucigasi si ursii care jucanesc pot sa nu para deosebit de profunde, dar astfel de povesti au fost adesea folosite ca un vehicul pentru a provoca dinamica puterii si a starni intrebari mai profunde pentru publicul lor.
„Manuscrisele pastreaza adesea relicve ale artei inalte”, spune Wade in declaratie. „Acesta este altceva. Este nebun si ofensator, dar la fel de valoros.”
